Sunt unele lucruri banale pe care un om nu a avut prilejul sa le cunoasca. De exemplu eu, azi, am vazut pentru prima oara cum o frunza muribunda s-a desprins de pe ramura sa, cazand usor undeva in iarba. Rand pe rand toate vor cadea, iar copacul va ramane palid, bolnav, gol, fara culoare, fara grai....superb! Pentru ca ca insasi gandul ca intr-o zi va prinde din nou viata e superb!
Unde e linistea? Unde s-o mai caut daca in mine zbiara atatea voci? Unde se duc tipetele cand se duc? Sau e doar o iluzie generata de mintea mea schingiuita?
Frigul intra in mine si respir parfum de frunze moarte. Le aud ritmul cand danseaza in aer, chiar si pentru cateva clipe. Un om se plimba agale prin padure. Unde se duce? Probabil a trecut prin padurea asta de zeci de ori. A stat oare, vreodata, sa o priveasca? Sa ii afle secretele? Eu de multe ori nu inteleg ce imi spune, de multe ori refuz sa o aud. De multe ori ma necajeste. Cu toate astea , nu as putea sa o parasesc.... E pe moarte... Cum sa o parasesc acum?..