Ma simt rau...
Si nu ma simt rau in sensul ala ca vai m-am certat cu nu stiu cine si gata m-am deprimat...ma simt rau si asta e tot ce conteaza acum...
Credeam ca unele persoane nu uita de unde pleaca...slabe sanse. Credeam ca sunt si persoane care pot sa lase egoismul la o parte uneori. Nici de asta nu m-am convins inca. Si credeam ca sunt prezente persoane in viata mea care nu uita....care nu ma uita...si care nu ignora problemele mele si ma pot ajuta sa rezolv unele pe care le pot rezolva mai usor. Dar nu prea sunt....de multe ori m-am simtit rau din cauza asta...dar acum pur si simplu indiferenta ma inconjoara iar eu nu ma pot obisnui cu ea....nu pot si pace! M-am saturat sa-mi zica toti ca asa sunt ei indiferenti si etc...dar...nu-i pasa nimanui ca m-am saturat eu...
Asta e...azi nu vreau sa vad pe nimeni dar din pacate sunt obligata sa vad anumite persoane...si iar voi ignora starea mea cand sunt in preajma aceelor persoane...
Si nu mai stiu ce pot spune...as vrea ca macar trecutul sa nu ma mai urmareasca si sa accentueze starile....si atat pot spune.

...tearing through this ghost town
they haunt the lifeless streets
still it seems they call our names
they call our names
we'll never feel the same...

Unde e ratiunea?

Cateodata ma izbesc de tot felul de afirmatii absurde din partea unor oameni, fie cunoscuti sau nu, si ma umplu de o repulsie de care nu prea pot scapa, ci mai degraba o dizolv in mine. Mi se face greata cand vad cum isi manifesta stupiditatea cu atata mandrie sau cand se poarta ca niste copii naivi cand infaptuiesc lucruri necugetate, nepasandu-le de haosul ce ar putea fi creat; si apoi tot ei se plang cel mai tare. Cata ignoranta exista.. o miros in jurul meu si nu e prea placuta. Oare de ce majoritatea din noi nu asculta de vorbele bune si se avanta in relatii dubioase sau fac rau spunandu-le ca nu le pasa ? A , da.. ca e spontan ! Ce orbire... E ca si cum ai valsa pe un fundal muzical total diferit. Mai, oameni, folositi-va de mintea aia ca nu degeaba o aveti.
Si eu ce fac? Sunt lovita de astfel de specimene si apoi ma intreaba lumea de ce sunt asa indignata. Ma intreb cati mai sunt ca mine... Sa incerc sa fiu indiferenta? Nu.. prefer sa ma las consumata de starea ce mi-o provoaca, sa ma obisnuiesc, altfel simt ca am lasat ceva neterminat.. Ah, as vrea sa am permanent o ceata langa mine sa arunc in ea toate absurditatile care ma inconjoara si sa nu mai patrund in ea niciodata...sa o observ doar...groasa si albicioasa asa cum e.

Hmm...poti sa fii tu insuti mereu? Nu eziti uneori sa faci un lucru desi chiar ti-ai fi dorit sa faci acel lucru dar ceva din tine te opreste? Sunt intr-adevar o groaza de evenimente care te fac sa incepi sa te indoiesti de cine esti cu adevarat...ai vrea sa fii intr-un fel dar comportamentul tau arata altceva. Si nu stii cum sa reactionezi, nu stii daca ceilalti te condamna sau te ignora...nu stii nimic pentru ca nu mai poti fi tu si nu mai poti realiza ce e cu adevarat bine si ce e rau...
Dar chiar daca nu mai esti tu insuti, numai tu poti decide asupra vietii tale si numai tu ai control...doar acceptand asta te poti si regasi...altfel nu ai sanse sa te descurci printre atatea personalitati...

"Mai eşti tu însuţi? Nu ţi zvîcnesc tîmplele de teama contrară? Eşti altul, eşti altul..."

Sunt Eu

Te-am vazut azi. Erai la intrarea parcului. Ezitai, dar ai intrat pana la urma , iar eu te-am urmarit. Aveam treburi importante, dar ce mai conteaza cand tu de fapt esti totul? Te-ai asezat pe banca de langa tei..ciudat, de obicei stateai sub el. Iar ezitai. Iti cunosc fiecare gest. Te-ai uitat in gol exact sase minute. La ce te gandeai? Am vrut sa ma duc la tine sa iti spun.. ce sa iti spun? Pe cine astepti tu? Daca m-as fi dus la tine, mi-ai fi zambit ? Ca de obicei, cautai cu privirea..pe cine,.. pe cine?? ai o expresie frumoasa cand faci asta. Imi place cand dezamagit privesti in jos, apoi te ridici si brusc pleci cu mainile in buzunare si capul aplecat, mergand incet. Ma intristeaza amaraciunea ta... Porti mereu aceeasi geaca neagra. Am tecut pe langa tine..m-am intors si ti-am privit ochii de chihlimbar. Nu mai stiu ce am facut apoi, daca ti-am zambit sau m-am oprit. Ma priveai cu uimire ; oare te-am speriat?
In toate zilele petrecute citind in parc, te-am zarit uitandu-te la mine . Sau din nou te uitai in gol? Ah, oare ce e in mintea ta? Nu stiu daca voi avea vreodata curajul sa iti vorbesc, desi mi-ar placea sa iti aud vocea. Ar fi prea real....iar realitatea nu imi place. Te cunosc demult. Eu sunt cea care se rezema de zidurile reci din spatele blocului cand aveai zece ani. Eu sunt cea care nu te-a lasat sa ma vezi. Eu sunt cea care, in toata perioada liceului, iti aruncam priviri de gheata. Eu sunt cea care te-a ajutat prin versuri, eu sunt cea care te-a iubit in subconstient... Stii cine sunt?..