Un zambet..

Nu imi mai amintesc zambetul tau.
Dintre toate zambetele care imi apareau in minte, nici unul nu era al tau. Cum am putut sa il uit? Cum sa uit cel mai frumos si cald zambet care l-am vazut vreodata? Stii cum e senzatia aia cand te lasi sa cazi pe spate si te prinde cineva in brate? Asa ma simteam eu cand ma gandeam la tine. Dar acum totul e vag...De ce? .."De ce"...as putea sa intreb la nesfarsit si tot nu as primi un raspuns. Cine mai intelege ce e in mintea mea?
Mi-e dor sa traiesc, mi-e dor de felul in care te uiti la mine, mi-e dor de parul tau bizar, mi-e dor de rasul tau pueril...Vreau sa iti studiez genele maronii, ochii caprui-deschis - atat de blanzi, sa te privesc cum te uiti in gol, sa iti analizez mersul.. As fi vrut sa sa stiu cum e sa te sarut, sa ma imbratisezi, sa imi canti la chitara, sa te tin de mana. Ah, dar de ce vorbesc ca si cum totul ar fi pierdut? Gandesc prea mult...nu stiu ce sa mai fac pentru a fi in prezenta ta..si tot singura ma trezesc..in camera mea, stand pe podea..si nu mai imi ramane nimic de facut decat sa ma gandesc la chipul tau. Dar incet , incet, se dezintegreaza... Oh, esti langa mine? De ce nu o simt? Unde ti-a disparut zambetul?..