Cateodata ma izbesc de tot felul de afirmatii absurde din partea unor oameni, fie cunoscuti sau nu, si ma umplu de o repulsie de care nu prea pot scapa, ci mai degraba o dizolv in mine. Mi se face greata cand vad cum isi manifesta stupiditatea cu atata mandrie sau cand se poarta ca niste copii naivi cand infaptuiesc lucruri necugetate, nepasandu-le de haosul ce ar putea fi creat; si apoi tot ei se plang cel mai tare. Cata ignoranta exista.. o miros in jurul meu si nu e prea placuta. Oare de ce majoritatea din noi nu asculta de vorbele bune si se avanta in relatii dubioase sau fac rau spunandu-le ca nu le pasa ? A , da.. ca e spontan ! Ce orbire... E ca si cum ai valsa pe un fundal muzical total diferit. Mai, oameni, folositi-va de mintea aia ca nu degeaba o aveti.
Si eu ce fac? Sunt lovita de astfel de specimene si apoi ma intreaba lumea de ce sunt asa indignata. Ma intreb cati mai sunt ca mine... Sa incerc sa fiu indiferenta? Nu.. prefer sa ma las consumata de starea ce mi-o provoaca, sa ma obisnuiesc, altfel simt ca am lasat ceva neterminat.. Ah, as vrea sa am permanent o ceata langa mine sa arunc in ea toate absurditatile care ma inconjoara si sa nu mai patrund in ea niciodata...sa o observ doar...groasa si albicioasa asa cum e.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Da dudy...foarte adevarat...deci de unde facem rost de dinamita??:D
o da, stii ca si eu sunt de acord cu asta..ce oameni :| dar ai dreptate, ce bine ar fi sa existe ceata aceea.
La borcan...i say...:-?.Am inceput sa ma satur de prostia care ne inconjoara.
Trimiteți un comentariu