Sunt Eu

Te-am vazut azi. Erai la intrarea parcului. Ezitai, dar ai intrat pana la urma , iar eu te-am urmarit. Aveam treburi importante, dar ce mai conteaza cand tu de fapt esti totul? Te-ai asezat pe banca de langa tei..ciudat, de obicei stateai sub el. Iar ezitai. Iti cunosc fiecare gest. Te-ai uitat in gol exact sase minute. La ce te gandeai? Am vrut sa ma duc la tine sa iti spun.. ce sa iti spun? Pe cine astepti tu? Daca m-as fi dus la tine, mi-ai fi zambit ? Ca de obicei, cautai cu privirea..pe cine,.. pe cine?? ai o expresie frumoasa cand faci asta. Imi place cand dezamagit privesti in jos, apoi te ridici si brusc pleci cu mainile in buzunare si capul aplecat, mergand incet. Ma intristeaza amaraciunea ta... Porti mereu aceeasi geaca neagra. Am tecut pe langa tine..m-am intors si ti-am privit ochii de chihlimbar. Nu mai stiu ce am facut apoi, daca ti-am zambit sau m-am oprit. Ma priveai cu uimire ; oare te-am speriat?
In toate zilele petrecute citind in parc, te-am zarit uitandu-te la mine . Sau din nou te uitai in gol? Ah, oare ce e in mintea ta? Nu stiu daca voi avea vreodata curajul sa iti vorbesc, desi mi-ar placea sa iti aud vocea. Ar fi prea real....iar realitatea nu imi place. Te cunosc demult. Eu sunt cea care se rezema de zidurile reci din spatele blocului cand aveai zece ani. Eu sunt cea care nu te-a lasat sa ma vezi. Eu sunt cea care, in toata perioada liceului, iti aruncam priviri de gheata. Eu sunt cea care te-a ajutat prin versuri, eu sunt cea care te-a iubit in subconstient... Stii cine sunt?..

Un zambet-II-

Unii uita cele mai calde zambete...in mintea lor nu reusesc sa mai desluseasca acea farama de afectiune care la un moment dat insemna totul pentru ei...
Dar eu? Si eu uit unele zambete...dar nu pot sa uit de zambetul meu. Il impart in toate partile fara sa ma gandesc daca o persoana merita sau nu sa i-i se zambeasca...Desi altii poate chiar ignora un zambet cald...
Toti se feresc de profunzimea unui zambet adevarat..il uita departe undeva...si peurma il cauta printre stele negasindu-l niciodata...Oare de ce sa-ti fie frica?!?
Oare pot marca persoana cuiva fara sa ma marchez pe mine? Sunt prea multe intrebari care ne macina pe toti...si niciodata nu gasim toate raspunsurile...never...
Moartea isi varsa furia doar pe cei care niciodata nu au indraznit s-o provoace. Tu ai curajul sa zambesti in fata mortii?

„Sa mai caut? Sa mai sper? Sa ma mai gandesc la altii si sa uit de mine? Sa mai cred in ceilalti?...Nu pot sa nu am incredere in oameni...dar mi-am pierdut increderea in mine...”

Un zambet..

Nu imi mai amintesc zambetul tau.
Dintre toate zambetele care imi apareau in minte, nici unul nu era al tau. Cum am putut sa il uit? Cum sa uit cel mai frumos si cald zambet care l-am vazut vreodata? Stii cum e senzatia aia cand te lasi sa cazi pe spate si te prinde cineva in brate? Asa ma simteam eu cand ma gandeam la tine. Dar acum totul e vag...De ce? .."De ce"...as putea sa intreb la nesfarsit si tot nu as primi un raspuns. Cine mai intelege ce e in mintea mea?
Mi-e dor sa traiesc, mi-e dor de felul in care te uiti la mine, mi-e dor de parul tau bizar, mi-e dor de rasul tau pueril...Vreau sa iti studiez genele maronii, ochii caprui-deschis - atat de blanzi, sa te privesc cum te uiti in gol, sa iti analizez mersul.. As fi vrut sa sa stiu cum e sa te sarut, sa ma imbratisezi, sa imi canti la chitara, sa te tin de mana. Ah, dar de ce vorbesc ca si cum totul ar fi pierdut? Gandesc prea mult...nu stiu ce sa mai fac pentru a fi in prezenta ta..si tot singura ma trezesc..in camera mea, stand pe podea..si nu mai imi ramane nimic de facut decat sa ma gandesc la chipul tau. Dar incet , incet, se dezintegreaza... Oh, esti langa mine? De ce nu o simt? Unde ti-a disparut zambetul?..

Cugetare

...Si nu stii ce sa faci mai intai...sa spargi, sa tipi, sa urli, sa-njuri...sa fumezi 3 pachete de tigari...sa te imbeti...sa faci ceva ce nu ai fi facut vreodata...
Dar pana la urma...ce faci?!? Te inchizi in tine...singur...

Sunt unele lucruri banale pe care un om nu a avut prilejul sa le cunoasca. De exemplu eu, azi, am vazut pentru prima oara cum o frunza muribunda s-a desprins de pe ramura sa, cazand usor undeva in iarba. Rand pe rand toate vor cadea, iar copacul va ramane palid, bolnav, gol, fara culoare, fara grai....superb! Pentru ca ca insasi gandul ca intr-o zi va prinde din nou viata e superb!
Unde e linistea? Unde s-o mai caut daca in mine zbiara atatea voci? Unde se duc tipetele cand se duc? Sau e doar o iluzie generata de mintea mea schingiuita?
Frigul intra in mine si respir parfum de frunze moarte. Le aud ritmul cand danseaza in aer, chiar si pentru cateva clipe. Un om se plimba agale prin padure. Unde se duce? Probabil a trecut prin padurea asta de zeci de ori. A stat oare, vreodata, sa o priveasca? Sa ii afle secretele? Eu de multe ori nu inteleg ce imi spune, de multe ori refuz sa o aud. De multe ori ma necajeste. Cu toate astea , nu as putea sa o parasesc.... E pe moarte... Cum sa o parasesc acum?..

Welcome....or not?

Ok...asta e primul mesaj...si nu stim ce sa scriem :))
Ne-am trezit si noi ca vrem un blog....in primul rand aici vrem sa scriem cam ce facem noi in general si cam ce-am vrea sa facem in general :P
Am fi vrut sa fim mai misterioase dar azi chiar nu avem inspiratie...si na...
Oricum daca nu v-ati prins noi suntem Miky si Oly sau Duditza si Dudette :D....fiecare ne zice cum vrea...
In timp o sa gasim noi ce sa scriem dar deocamdata doar am spus cine suntem sa stiti si voi macar:))....
Si in final...fiti veseli ca am venit si noi aici...nu stiu daca aveti motiv dar asta chiar nu mai conteaza :))
Sa fim binevenite...Hugs for our friends!